Hostname

Hostname, termen ce identifică servere sau noduri individuale din rețele. Atât rețelele locale, cât și rețelele de arie largă folosesc hostname.

Hostname, termen ce identifică servere sau noduri individuale din rețele

Hostname este un termen unic ce identifică servere, calculatoare sau noduri individuale din rețele.

Atât rețelele locale (LAN), cât și rețelele de arie largă (WAN), cum ar fi internetul, folosesc hostname.

Odată cu creșterea internetului, atribuirea de hostname a fost una din cerințele de bază.

O asemenea măsură a permis calculatoarelor să comunice între ele ca parte a unei rețele.

Hostname a constat inițial dintr-o secvență simplă de caractere alfanumerice și, opțional, o cratimă.

În contextul website-urilor, hostname este anexat la numele real de gazdă pentru a asigura o alocare unică.

Un punct separă domeniul de numele specific gazdei.

Astfel, avem adresa URL https://www.exemplu.ro.

Numele de domeniu ar fi „exemplu.ro” iar hostname-ul ar fi „www”, care e gazda obișnuită pentru servere.

Un alt hostname e „m”, ca nume pentru servere ce furnizează website-uri pentru dispozitivele mobile.

Serverele de mail, pe de altă parte, au adesea numele de „mail”.

Dacă hostname e complet, cu domeniu de nivel superior (.ro), se numește nume de domeniu complet calificat.

Hostname-uri care conțin domenii DNS sunt stocate în sistemul de nume de domeniu (DNS).

Vă invităm să parcurgeți articolul nostru pentru mai multe informații despre server DNS.

Acestea vin împreună cu adresele IP ale gazdei pe care le reprezintă.

Sistemul alocă nume de gazdă adreselor IP și invers.

Cum funcționează?

Încă din primele zile ale tehnologiei de rețea s-a considerat ușor de utilizat atribuirea unui hostname.

Între timp, computerul își menținea numărul intern de gazdă sau adresa de rețea.

Adevăratul „name” cu care un computer trebuie să comunice este de fapt doar un set de numere, adresa IP.

Calculatoarele timpurii foloseau mici numere întregi ca host number pe internet.

Unul din primele Request for Comments listează tabelul cu toate numerele și hostname-urile asociate.

Acest tabel a fost stocat într-un fișier numit HOST.TXT pe fiecare computer care dorea să comunice pe web.

Fișierul original avea doar 20 de înregistrări, fiind clar că această soluție nu e scalabilă sau suficient de flexibilă.

Nu se putea gestiona numărul într-o creștere rapidă de computere gazdă și servere conectate la Internet.

Pentru a rezolva problema conectării tuturor dispozitivelor noi a fost dezvoltat DNS.

DNS-ul este similar cu o carte de numere de telefon.

Fiecare adresă IP necesară la comunicarea între computere e legată de un nume memorabil în DNS.

Articole recomandate:

TCP/IP, principalul protocol din Internet, solicită fiecărui computer să aibă o adresă IP de rețea.

Aceasta trebuie să respecte anumite reguli pentru a-i asigura unicitatea și validitatea.

Cu toate acestea, adresa IP nu poate determina funcția atribuită de un computer în cadrul unei rețele.

Drept urmare, fiecare computer primește un hostname cu propria sa adresă IP.

Politici pentru atribuirea unui hostname

Nu există un format standard pentru rețelele locale, putând fi atribuite fără convenții.

Cu toate acestea, nu poate conține spații sau caractere speciale, cum ar fi virgule, punct sau apostrof.

Regulile pentru hostname-uri publice au fost standardizate prima dată în DoD Internet Host Table Specification.

Acest standard spunea că numele trebuie să fie un șir text format din litere de la A la Z.

De asemenea, trebuiau incluse cifre de la 0 la 9, semnul minus (-) și punctul (.).

Până în prezent, nu sunt permise spații ca parte a unui hostname.

Primul caracter trebuia să fie o literă, iar ultimul nu putea fi minus sau punct. Se recomanda a nu se depăși 24 de caractere.

Cu toate acestea, protocolul cunoscut sub numele de RFC 953 a fost înlocuit în 1989 de noul RFC 1123.

De atunci, primul caracter poate să fie o literă sau un număr.

Numele de domeniu nu trebuie să se termine într-o cratimă și poate ajunge până la 63 de caractere.