Header

Header, anteturile HTTP ce fac parte din transferul de date pe internet. Cu solicitarea HTTP, browserele transmit diverse informații necesare.

Header, anteturile HTTP ce fac parte din transferul de date pe internet

Un header HTTP face parte din transferul de date pe internet.

HTTP este abrevierea pentru Hypertext Transfer Protocol.

Înainte ca datele solicitate să fie furnizate de pe server către browser, server-ul și browser-ul schimbă informații.

Meta datele despre document sau website sunt transferate printr-un header HTTP.

Cu solicitarea HTTP, browserele transmit informații despre data solicitării, limba sau server-ul.

Aceste informații primesc răspuns de pe server cu un antet de răspuns HTTP în mesaj.

Cererea HTTP sau header-ul de răspuns conține așa-numitele câmpuri, care constau fiecare dintr-o linie.

Articole recomandate:

Fiecare linie conține o pereche nume/valoare separată de un punct.

De asemenea, este încheiată cu un șir de caractere CRLF (CR=retur de transport și LF=alimentare de linie).

Valorile care pot fi utilizate pentru o cerere HTTP sau header de răspuns sunt definite în RFC.

Acestea sunt documente formale ale Grupului de lucru pentru inginerie pe Internet (IETF).

Exemple

Mai jos, puteți vedea câteva exemple de câmpuri de header de solicitare posibile.

1. Accept

Câmpul Accept într-o solicitare HTTP poate fi utilizat pentru a specifica anumite tipuri de suport pentru clienți.

Sintaxa generală este următoarea: Accept: type/subtype [q=qvalue]

Mai multe tipuri de suporturi pot fi separate prin virgule.

Valoarea opțională q reprezintă nivelul calității pe o scară de la 0 la 1.

Exemplu: Accept: text/plain; q = 0,5, text/html, text/x-dvi; q = 0.8, Text/x-c

2. Accept-Charset

Câmpul Accept-Charset este utilizat în header HTTP pentru a specifica ce seturi de caractere acceptă clientul.

Sintaxă: Accept-Charset: character-set

Dacă sunt specificate mai multe seturi de caractere, introduceți-le separat prin virgule.

De exemplu: Accept-Charset: iso-8859-5, Unicode-1-1; q = 0,8

3. Header pentru Accept-Encoding

Câmpul header Accept-Encoding limitează codificările acceptabile în răspuns. Sintaxă: Accept-Encoding: encodings

Exemple: Accept-Encoding: gzip; Accept-Encoding: *; Accept-Encoding: gzip; q = 0.7.

4. Accept-Language

Câmpul header Accept-Language limitează setul de limbi naturale preferate ca răspuns la cerere.

Sintaxa este: Accept-Language: language; q=qvalue

Mai multe limbi pot fi separate prin virgule. De exemplu: Accept-Language: en-US; q = 0.9.

Valorile permise pot fi căutate în RFC 1766.

5. Autorizare

Câmpul de autorizare este utilizat în header HTTP pentru a trimite informații de conectare la un server.

Sintaxa este următoarea: Authorization: login information.

6. Cookie

Câmpul header conține o pereche nume/valoare cu informații stocate pentru adresa URL solicitată.

Mai multe informații despre cookie pot fi specificate aici: Cookie: name1=value1; name2=value2; name3=value3.

7. Expect

Câmpul de header HTTP specifică așteptările clientului care trebuie îndeplinite de un server.

În acest mod, solicitarea poate să fie procesată corespunzător.

Sintaxa generală este următoarea: Expect : 100-continue

8. Header pentru From

Câmpul From din HTTP conține o adresă de e-mail a utilizatorului care controlează clientul solicitant.

Exemplu: From: webmaster@example.com.

Câmpul From poate fi utilizat într-un header HTTP în scopuri de înregistrare și identificare.

9. Host

Câmpul host este utilizat în header HTTP pentru a specifica gazda de internet și numărul de port.

Sintaxa este: Host: host:port

Dacă numărul portului lipsește, aceasta implică portul 80 implicit.

10. If-Match

Acest câmp header solicită serverului să trimită fișierul numai dacă se potrivește cu etichetele de entitate.

Sintaxa este: If-Match: entity-tag

De exemplu: If-Match: „*”

Un asterisc (*) indică faptul că orice fișier poate fi trimis.

11. Header pentru If-Modified-Since

Dacă If-Modified-Since este specificat în HTTP, o resursă solicitată va fi livrată de server.

Cu toate acestea, acțiunea va avea loc doar dacă a fost modificată de la data specificată.

În caz contrar, nu va exista nicio livrare, iar pagina va fi încărcată din memoria cache a browserului.

Citiți articolul nostru despre Google Chace pentru mai multe informații esențiale.

Sintaxă: If-Modified-since: HTTP date.

Un exemplu este: If-Modified-since: Sat, 13 Oct 2019 14:10:27 GMT.

12. If-None-Match

Acest header solicită serverului să trimită fișierul numai dacă nu se potrivește cu etichetele de entitate specificate.

Sintaxa este: If-None-Match: entity-tag.

Exemple: If-None-Match: „xyzzy”; If-None-Match: *.

13. Header pentru If-Range

Câmpul solicită doar partea din conținut care lipsește, dacă nu a fost modificat întregul conținut.

Pe de altă parte, se cere întregul conținut dacă i s-a efectuat o modificare.

Sintaxa este următoarea: If-Range: entity-tag/HTTP date.

Se poate utiliza fie o etichetă de entitate, fie de dată: If-Range: Sat, 13 Oct 2017 17:12:29 GMT

Când conținutul nu a fost modificat, serverul returnează intervalul de octeți specificat de intervalul header.

În caz contrar, întregul document nou este returnat.

14. If-Unmodified-Since

Sintaxa generală este: If-Unmodified-Since: HTTP date.

Acest câmp este utilizat în același mod cu câmpul If-Modified-Since.

15. Max-Forwards

Max-Forwards spune serverelor proxy numărul maxim de transmitere a unui mesaj.

Sintaxa este următoarea: Max-Forwards: n.

Valoarea maximă „n” este un număr zecimal.

Max-Forwards este util pentru depanarea cu metoda TRACE, evitând buclele interminabile.

Câmpul header Max-Forwards poate fi ignorat pentru toate celelalte metode definite în specificația HTTP.

16. Header pentru Proxy-Authorization

Câmpul permite clientului să se identifice la un proxy. Sintaxă: Proxy-Authorization: login information.

17. Range

Câmpul header de solicitare a intervalului specifică sub-intervalele de conținut solicitate.

Sintaxa este: Range: bytes-unit = first-byte-pos „-” [last-byte-pos]

Valorile „first-byte-pos” și „last-byte-pos” specifică primul și ultimul octet al conținutului inclus.

Cu toate acestea, nu trebuie să fie ambele specificate. Mai multe zone de conținut pot fi separate prin virgule.

18. Referrer

Câmpul header referrer permite clientului să specifice adresa (URL) a resursei de la care a fost solicitată.

Sintaxa generală este următoarea: Referer: URL

De exemplu: Referer: http://www.example.com

19. Header pentru TE

Câmpul TE specifică ce codare de transfer de extensie este acceptată în răspuns.

Sintaxa este: TE: transfer encodings

20. User-Agent

Acest câmp trimite informații despre client către un server.

De exemplu, sintaxa poate fi următoarea: User-Agent: Mozilla / 5.0 (Windows NT 10.0; Win64; x64) AppleWebKit / 537.36 (KHTML, precum Gecko) Chrome / 60.0.3112.113 Safari / 537.36.